Pata

Limpezi, ochii de copil, ”Caută” un tată; I s- spus că ”a plecat”… Viața are-o ”pată”.

-Îl aștept!… și stă la geam. Mama geme-n suflet. -Va veni, nu e așa? Nu se-aude-un urlet.

Nu i-au spus unde e ”dus”; Lacom e pământul. Ce înghite, e al lui; Iar vuiește vântul.

Ușa scârțâie ușor; Copilul tresare. -Mami-i Buni, de ce plângi? -M-anțepat o floare…

Undeva, în Cer, grăbit, Trece-un sfânt cu norii. Tunetul se-aude sec; Pătați sunt și zorii. (Pt. Tibi, tatăl lui Alex)