Răsfățat, pământul

-strop de viață-

Cu Lumina Vieții, Dimineața vine. Noaptea nu se lasă; Trena Sorții ține. Liniștea eternă Se strecoară-n față Și-și spune părerea: ”Mama ei de viață!” Necuprinsu-n Clipă, Geme-nfuriat; Neavând ce pierde, Mă mir că-i turbat. Timpu-i numai pară Pe tărâm de foc. Gem doar în surdină, Vieți, din loc în loc. Undeva, pe-acolo, Sau pe nicăieri, Se strecoară-o umbră, Înspre azi… sau ieri? Urmele-s de ceară; Vis de lumânare. Rabdă-n delăsare, Lacrimi târâtoare. Pâlpâirea-n vorbe, Vrea, sau nu, ceva. Chiar și mici tendințe, Suflu-și dau cumva. Viața reînvie În ciudat ecou. Cucuveaua-și cântă, Imnul de om nou. Nimeni n-o aude Dintre cei ”plecați”. O șoaptă se-aude: -”Pofta” nu-mi stricați! Răsfățat, pământul, Cere iarăși sânge. Cerul i-l acordă; Cu cenușă ninge. Unul după altul, Chipuri ”vechi” se ”sting”; Intră-n Nemurire… Oare de ce plâng?… (2024; a murit Lili)