Realitate tradusă

Ape curg, Cerul suspină, Plumburiu-i de pripas. Umbrele-s pură rutină, Într-un foarte scurt popas. Linia e prohibită, Într-un spațiu nu prea dens. Ca și-n minte, ”drept u”-și pierde, Rațiunea-n ”curb”, ca sens. Fără legi și axiome, Doar cu-n ”cadru” general, Energia-n forme-și schimbă, ”Eu”-l ei particular. ”Simțul” e-nșelat aiurea, Cu esența, ”la tradus”; Într-o logică impusă, La ”ce vrem”, totu-i redus. Lacrimi curg din Cerul veșted, Stors de-o vrere fără gând. Clipele, pe rând, veghează Norii ce-n brațe se strâng. Ploaia nu spală păcate; Flori plecate o slăvesc. În neputincioase zile, Mici umani, la ea rânjesc. *