Rația de democrație

-pe-n-că știu-

Cârâind… ca gura lumii, Și în urletul… de presă, Trece-o ”haită”… cam pestriță, Liberă, zburdând… în lesă. Răcnete, din burtă scoase, Cer ”sfârșitu”-n scrâșnet sur; Ochii par uscați de foame, Și-ngroziți de cei din jur. Nebunia e la modă; Sănătoșii-s osândiți. ”Slobozi”, lașii ies în față; Doar la minte-s ”îngrădiți”. Printre ei, o ”ciocârloancă”, Șoșo-tind numai ”puroi”, Se ”împerechează” bine, Cu-n ”cioclu-de-stat”, ”garoi”. Potriveala e perfectă, Pentru ochi nevăzători; Ambii-au mintea ”odihnită”, Liberi ca(,) cugetători. Mai pe lături, lângă ”lături”, Gloata jubilează-n plâns; Au lacrimi de bucurie, Că, cu-ai lor ”co-recți”, s-au strâns. Ca, cacofonie, totuși, Nu luați totul, chiar de e. Undeva, ceva nu-i bine… Nu mă-ntreb, ca voi: ”De ce?”… *