George RogozPoezie și proză

De minte și… atât

Sănătos

-aparent-

Cabinetul, ”bun” de Stat, Cu intrarea cam pe ”blat”, Cu-o duduie ce ne-a luat, ”Repede”, că-i ”slabă”-n ștat, Și-are normă de făcut, Cu cei ce-s ”puși” la trecut, Deci, ”mizeria umană”, Cum o vede, ca o ”doamnă”:

-Tu aici, și tu dincolo! La grămadă voi!… Tu solo! … Ce-in cu tine? Ai ceva, Vre-un nimic, pe undeva? -Am doar inima bolnavă, Cronică, dar nu prea gravă, Și stomacul, cu gastrită, Ulceroasă, că-i grăbită, Să mă dea, din viață-afară, C-o hrănesc cam într-o doară, Cu regim ce nu mi-e dat, Dar cu post îmbelșugat, Cu-o mâncare-aproape bună, Cam odată, cred, pe lună. Ce mai am? Un cap aiurea… ”Claustrobă” e fobia, Da nu-i supărată, zău, Căci n-a fost tratată rău, Și a fost lăsată-n pace, Să se-ntindă, pe-unde zace, Și să urle cam cum vrea, Inima ei de ”cățea”, Că-i ”câinoasă” și haină, Și de întuneric plină, Și, din minte, rătăcită, Dă și-n inima smerită, Ce palpită-n tremur blând, Doar la moarte cu sfânt gând… Cam atât; scrie-n dosar, C-am depus actele doar.

Insipida asistentă, La tirada mea dementă, Mă privește cu-ndoială, Și, încet, încet, se scoală, Ia o fișă, drept dosar, Și-mi ”trântește”, sec, și rar: -Ești de-nchipuire ”ros”! Aici scrie ”Sănătos”. Bine, trec și ”aparent”. Trage ușa, că-i curent!… *