Scântei de străini

Infractori ”certați” cu neamul, Vor taigaua în Carpați, Și ”pun umărul”, cu ”frații”, Munții să fie ”surpați”. Oamenii să accepte faptul Că, ce au, nu e al lor, Și, ”nimicul”, ca povară, Îi va ajuta… la ”zbor”. Ca urmare, n-au nevoie, De pământul strămoșesc, Pe care, oricum, doar ”tonții”, Să-l cultive, se ”prostesc”. Că sunt cam ”în aer”, faptul, Săi încânte, nu frapeze, Căci, ”legat” cu legi, ca zmeul, Gândul poate să viseze: Tot ce vrei să ai, poți, singur, Fără limite să vezi, Dar să ții cont, doar de faptul Că, nimic, nu e ce crezi. ”Netul” își grăbește ”mersul”, De la pas, la-alergător, Ca să prindă-n ”vis-de-aur”, Capete de-alegător. ”Gloatele” de ”clic-acceptul”, Ca la ”ordin”, se supun. Cine-l dă? Răspunsu-i simplu: Cel ce vrea ”carne de tun”. Nu e front, să tragi orbește, Într-un ”el”, ce nici nu-l știi, Sau o ”ea”, cu ”ne-norocul”, Pe acolo, de a fi. E o luptă nevăzută, Cu un viitor de ”fier”, În care ”Biet-Libertatea” Și Dreptatea-n ”fașă” pier. Urletele de-ncântare, Ura n-o mai țin în frâu; ”Ruso-filii”-și spun ”părerea”, Cu cuțitu-nfipt la brâu. Cel ce poate-ți dovedește Că ”puterea” nu-i un joc, Și, ca ”argument” al vorbei, Își bagă pistolu-n toc. În neliniștea crescândă, Îndoiala-i foc hain, Ce-i aprins în conștiințe, De ”scântei reci de străin” Chiar și una-n praf de pușcă, Presărat, în timp, din plin, Poate-aprinde vâlvătaia Și ”explozia-declin”. Viața e înmormântată În tăcerea tuturor; Astăzi, totul e posibil… Ce conteaz-un viitor… g.r. Decembrie 2024