George RogozPoezie și proză

De minte și… atât

Viața-n colivii umane

-ori… ori…-

Când văd Viața cum se zbate, în mici colivii umane, ca Sisif, să care-n minte, nu doar sânge pentru carne, sentimente fără ”vorbe”, ce nu văd, dar nu sunt oarbe, ”ne-ființe” inocente, viului adiacente, rătăcite-n lumea noastră ca floarea uscată-n glastră, neudate-n trai de fapte, și, ades, date la spate, folosite doar ca ”poze”, pe fundalurile roze, de campanii de ”mai-bine”, pentru alt ”ales”, ce-i ”ține”, să mintă fără rușine, că, cu rusul e mai bine, și ”de nas” să ducă ”sapa”, unde și-”a dus mutu iapa”, (oameni simplii-n bunătate, ce-și dau haina pentru frate) cu idei ”împrumutate”, și furate și ”trucate”,

deci, frumoase Sentimente, sincere, nu ”ornamente”, ce împodobesc Dreptatea, Iubirea și Bunătatea, și-alte calități umane, pradă-s pentru firi ”ciobane”, inumane, după ”fapte”, ce vor lacrimile-n lapte, ca hrană pentru ”sugari”, fie ei micuți, sau mari, tinerei, cu minți de prunci, sau țărani, trudind pe brânci, ”bravi” aleși, ”făcuți grămadă”, doar ca plebea să îi vadă, ”lătrători” de vorbe-”alese”, de pe clipuri ”roz” culese, ce vor ca o națiune, fără fii, să fie mâine, cu femei, născând pe moarte, prunci de care nu au parte, și rude punând de-ndată, câte două cruci odată, fără medic, căci el taie firul ”vorbelor de ploaie”, neștiut de cei ca noi, ce ”leagă” apa-n noroi, de riscăm ca să murim, fără-a ști… ce ne dorim:

-ori o viață-n libertate, ori ”trăire”-n țarc de ”frate”; -ori săraci, pe scump pământ, ori ”puțind” în rus mormânt; -ori cu dreptul de-a vorbi, ori doar ”slava” a ”sorbi”; -ori zburând în zări de cer, ori cu granițe de ”fier”; -ori pășind, ”desculț”, pe Cale, ori în ”cizme”, tot ”la vale”; -ori cu-amici din țări străine, ori cu rusul peste tine; -ori cu dreptul la mai toate, ori la un pistol în spate; -ori râzând, când vrei, de-orice, ori plângând, de… oare-ce? -ori să ”dai”, când vrei, din gură, ori să taci, sub ”dictat-ură”. -ori să lupți, pentru ce vrei, ori s-o faci, pentru alți ”zei”, de ajungi să te-ndoiești, că mai ești chiar cine ești, sau un fel de ”făcătură”, ”hrănită” din gură-n ”gură”, cu o pară mălăiață, ”fâlfâită”-n clip, prin față, de un ”saltimbanc” hain, ne-român, ”sub steag străin”… (decembrie 2024; ciclul ”Vin strigoii”)