Vieți de împrumut

Într-un sat, uitat de țara, ce-l consideră pierdut, cresc copiii, doar cu școala, vieților de împrumut. Sunt ”romÎni”, fără de ”carte”, cu un viitor ”furat”, unde viața se ”călește”, făr-de-legi de respectat. Au dorințe, au și pofte, vor ”orice”, și mai mereu, și-ntr-o ”febră” a puterii, fac adesea, traiul greu. Sunt ”corecți”, respectă legea… ”pumnului” și-a ”lamei reci”, dar se cam joacă cu ”focul”, armelor, cu ”poc”-uri seci. Nu ”amortizează” moartea și, în foșnetul fin de bani, ei acceptă, că-i și ”costă”, o ”ne șansă”, luni sau ani. Viețile împrumutate sunt ”târșite”, fără ”zbor”; și le schimbă, după gratii, sau apoi, după cum vor. Când le-”apucă”, strălucirea poftelor o văd în față, fără-a se gândi că fapta, poate, scurt, ”scurta” o viață. Din păcate n-au nici șansa, de-a ”vedea” alt viitor; totul e-un prezent cu gratii, și Timpul la ”purtător”.

Cresc copiii-n sat uitat și, de tineri, sunt maturi; nu poți să-i ai ”cai de rasă”, ”porci” de-i ții, doar cu ”lături”… *