Salvatorul

Anul 199. . . Consiliul Metagalactic analizează stadiul de dezvoltare al ființelor ce populează planeta XX 3789235, așa zisă Pământ. Evoluția situației galactice și necesitatea salvării altor civilizații superioare, impune renunțarea la sprijinul acordat unor ființe inferioare, care vor fi lăsate să se dezvolte prin propriile forțe.

Din trei ființe recuperate de pe planeta Pământ, a supraviețuit doar una, probabil cea mai dotată în acest sens.

Înaintea audienței finale, în fața Forumului Decizional, sunt prezentate succint concluziile:

-inteligență: formă rudimentară;

-nivel de civilizație: înapoiată; se ucid între ei fără motive raționale;

-sistem de comunicare: greoi, articulat, verbal;

-organizare: incipientă; grupuri amorfe, fără personalitate colectivă unică, subordonate instinctelor primare de dominare și acumulare irațională;

-perspective: incerte; risc crescut de degenerare și autodistrugere;

Președintele se interesează de reprezentativitatea elementului recuperat. I se comunică faptul că a fost selectat dintre cele mai active persoane remarcate într-o zonă deschisă.

Se redau , în stenogramă, discuțiile cu viețuitorul de pe Pământ.

Notă: pentru unele clarificări, s-au folosit și dicționare explicative curente.

---

-Tu ce ești ?

-Caporal să trăiți !

-Trăiesc. Ce e aia cap oral ? Un cap care vorbește ? Aveți o specializare în acest sens, ca la cripobalanți, unde unii vorbesc, alții tac și fac, alții gândesc, alții sunt pur estetici, iar alții au doar funcții ? Dar ei au mai multe capete, iar la tine nu văd decât unul.

-Cam așa-i și la noi pe Terra, chiar dacă avem doar un cap.

-Ești deci terrian, nu mutant.

-Da, terrist. De mutat în capitală s-au mutat alții.

-Desfășurai o activitate intensă, dar ciudată, când ai fost recuperat. Ce scop avea ?

-Culegeam porumbul, să aibă țăranii ce mânca.

-A, deci nu chiar involuați. Recirculați și recuperați materia primă vitală. Și cum e la voi cu Țar-anii ? Vă alegeți Țarii anual ? Stau în colectivitățile voastre ?

-Nu, țăranii ar trebui să stea pe câmp, unde le e locul; întotdeauna ei au fost legați de pământ. Vor ca pământul să-i îngrașe pe ei, dar ei nu mai vor să îngrașe pământul.

-Interesanta concepție asta cu îngrășatul. . . Ceva asemănător cu Ugoii: cine termină ciclul sus, trebuie să ajungă jos, pentru a sta la baza evoluției celorlalți. Sus-jos, jos-sus, așa înțeleg că este și la voi ?

-Nu chiar. De sus jos mai merge uneori, dar de jos se ajunge foarte greu la cei sus-puși.

-De ce ? Tu, de exemplu, nu poți deveni Țar un an ?

-Ba da, țăran da; dar dacă aș vrea să ajung ceva, aș vrea general.

-Tinzi spre general ? Curios. Să-ți pierzi personalitatea si, dintr-un frumos exemplar particular, cum văd că ești, să ajungi un banal general, nesemnificativ, nespecific ?! Aveți o concepție ciudată despre evoluție. Să revenim la activitatea ta: deci ce făceai concret ?

-Tăiam porumbii.

-Pe toți ? Nu se mai putea salva ceva dintre ei ?

-Mai scăpau destui, dar ulterior îi rădeau alții, de nu mai rămânea nici urmă de ei.

-Rasul este profilactic, sau. . .

-Ce sau. . . Ras și gata. Nu-i problema noastră cum se mănâncă ei între ei.

-Deci vă mâncați între voi ?

-Și-ncă … Să-i vedeți pe ai noștri; nu iartă nimic.

-Chiar pe toți ? Presupun că doar indivizii mai simpli, degenerați; cazuri particulare.

-Ce particulare ? Generale, dacă mă credeți. Cum iese unul mai în față, cum „harș” ceilalți. Se trag niște sfori. . .

-Marionete, adică. Și cine le trage ?

-Ei, unul, altul. Am zis și eu așa, la general.

-Altceva mai ști să faci ?

-Păi. . . altceva. . . Am lucrat puțin și la rachete.

-Rachete ? Aveți așa ceva ?

-Da, câteva tipuri. Sunt lansate supra unor obiective mai importante, unde sunt concentrați dușmanii și praf îi fac.

-Și cu praful ce faceți ?

-Nimic. Așteptăm până ce îl împrăștie vântul și verificăm ce a mai rămas; se spune „cercetarea zonei”.

-Deci studiu. Și mai găsiți ceva ? Pare rentabil și eficient la voi.

-De obicei ne alegem cu praful de pe tobă.

-Uimitor. Extindeți democrația și în lumea materială, dacă si cei prăfuiți pot fi eligibili. Cum este la alegerile acestea ?

-A, la campania electorală ? Ca și la cea agricolă; ies mulți pătați în față, unii prăfuiți bine. Sunt obișnuiți cu praful, pentru că asta se alege din tot ce promit.

-Un gen de uniformizare a condiției tuturor, pentru egalitate în drepturi probabil.

-Cu uniformizarea sunt alții la noi, iar drepturile sunt egale doar la grade egale și nici atunci mereu.

-Deci drepturile evoluează în funcție de temperatură și anotimpuri, când sunt variații mari de grade. Asta înseamnă că aveți atât democrație pozitivă, cât și negativă.

-De regulă în funcție de funcție. Iar democrația este pozitivă pentru cei ce conduc și negativă pentru cei din alte poziții. Cu opoziția se mai înțeleg.

-Înseamnă că se menține permanent un echilibru între diversele poziții sociale ?

-O, poziții sunt multe la noi, pentru că fiecare stă cum poate, când nu are încotro. Fiecare cu o poziție a lui. Eu mă bag mai puțin. Alții sunt cu papagalul.

-Papagal ? Pasărea aia care repetă ce spun alții ?

-Da. Ce spun și ce-i spun alții, în funcție de culoarea politică. E foarte util să ai papagal; mănânci și tu o pâine albă cu el.

-Și este comestibil ?

-Nu, numai penele-s de el. Are însă ciocul curbat mult, ca să poată ține bine ce apucă.

-Și tu nu ai papagal ?

-Nu, că eu mi-s dintr-o bucată și nu-mi place să umblu cu cioara vopsită.

-Se poartă și așa ceva ? Cine ?

-Care poate și pe unde poate; și în țară ți pe afară. Unii mai intră la apă și ajung să vadă doar negru în față.

-Înțeleg, de la cioară. Iar negrul nu vă place; de aceea vopsiți cioara. Aveți alergie la culoarea neagră ?

-Nu numai la negru. Am avut și „sutane negre” și „cămăși verzi” și „cravate roșii” și ne-am cam săturat de papagali. Acum se poartă „dalmațienii”; atât s-au amestecat culorile, că deja acum sunt toți „o apă și-un pământ”.

-Asta nu înseamnă nămol ? Cum îi puteți suporta așa mânjiți ? Nu ați încercat să-i mai spălați ?

-Merge greu. Dacă se apropie unul mai mult de ei, se mânjește și el și se oferă altul să-l spele și tot așa. Ne consolăm majoritatea cu alb-negru, deși cei pătați o duc mult mai bine în color.

-Înțeleg. Culorile politice sunt esențiale la voi și vă fac zile negre. Tu, de exemplu, ești în verde. Cum este ?

-Nu verde, cachi. Cu „verzii” sunt alții; bine și pentru ei.

-Deci la voi cine are o culoare mai bună, are parte. Este de ajuns numai culoarea ?

-Nu numai culoarea, ci și portretul, că unul este Enescu și altul Washington.

-Nu-i cunosc. Tot terrieni ?

-Cam așa. Cu primul te cam târăști, că e autohton de-al nostru, cu celălalt zbori și zburzi și pe afară.

-Cu zburatul cum este pe la voi ? Se practică frecvent ?

-Da. Cine are zboară pe oriunde, cine nu, de oriunde.

-Singuri, sau în colectiv ? Cu ce viteză ?

-Și, și. Depinde cine te „ajută”, din țară sau de afară. Te zboară de nu te vezi. Unii s-au obișnuit și cad tot în picioare, dacă găsesc „țapul ispășitor”.

-Țapul de bere ?

-Nu. Ăla se dă ca să fie găsit celălalt.

-E un fel de tradiție ?

-Noi zicem că „se trag ițele”

-Așa se pronunță corect ?

-Nu, așa se practică mai concret.

-Sunteți mai inteligenți decât credeam. Timpul nu-mi permite să continuăm acum discuția. Datele pe care le deținem despre voi sunt parțial eronate. Cu tine se poate purta ușor un dialog. Alte civilizații sunt limitate de scheme logico-matematice. Voi aveți multe ciudățenii în și printre voi. Merită studiate; ar trebui să le luăm cu noi.

-Dacă ați putea. . .

-Vom amâna decizia privind planeta ta, o intervenție putând deregla „specificul” vostru. V-am mai putea aduce, comparativ, și alte specii civilizate.

-Alte specimene ? Nu-i nevoie; avem posibilității nebănuite de a ne bate singuri cuie-talpă.

-O, rezistență la durere. Nu mai am timp din păcate. Vom reveni peste cca. 1000 de ani de-ai voștri. Ca o amintire a discuției noastre și pentru a-ți motiva absența, vei primi stenograma întrevederii. . . .

---

Stenograma a constituit baza anulării pedepsei de trei zile de arest, dar și a internării lui la un spital „de specialitate”, pentru grave suspiciuni…. Pe căi oculte, obișnuite, stenograma a ajuns atât în „mâna” presei independente, de ea însăși, cât și în posesia alteia, dobândind un larg ecou internațional.

După discuții furtunoase, forurile politice planetare l-au declarat, în lipsă, erou universal, întrucât prin intervenția lui a salvat omenirea de la o intervenție care ar fi putut duce la o societate post-haotică, utopico-aberantă, de o perfecto-corectitudine irațională.

Conduce rea profesională l-a recompensat cu un bilet la spectacolul ”Circari și panglicari inter- și naționali”. Nu s-a dus. Îl durea capul. Oricum era sătul-saturat de cei de la Tele-vizuini.

Organele de Specialitate medicale și nu numai, prin oamenii lor de bună-credință, i-au „recomandat” să se odihnească și să doarmă cât mai mult, adică să închidă ochii și să tacă.

*** Gheorghe Rogoz