Undeva
. . . acum
Vocea plăcută, deși artificială, anunță terminarea prelucrării datelor. Profesorul și cei trei colaboratori ai săi așteptau de câteva ore concluziile. Oboseala dispăru ca prin farmec, iar privirile fulgerară în descătușarea tensiunii așteptării. Erau sau nu confirmate incredibilele lor ipoteze ?
-O. K. , vibră ușor glasul Profesorului. Prezintă rezultatele.
-Varianta 5 este confirmată în proporție de 82 %.Grupul de sisteme PT-429-RD-51 preced traiectoria de deplasare a sistemului nostru stelar în galaxia noastră în procesul expansiunii cosmice. El nu are decât 4 sisteme stelare cu planete pe care ar putea exista condiții favorabile unor forme inteligente de viață. Dintre acestea, RD-51-472-XT are o traiectorie în limitele abaterilor precizate. Ținând cont de datele obținute, rezultă posibilitatea ca Terra să se găsească în zona în care se afla sistemul menționat în urmă cu cca. 32.000 de ani-lumină. Perioada este cu mult superioară speranței de viață a oricărei forme inteligente biologice. Ca urmare, nu se exclude posibilitatea ca obiectele desemnate drept „OZN”-uri să provină din sistemul respectiv, dar, mai mult ca sigur, ele nu ar putea dispune decât de personal de tip robotic. Întrucât teoria teleportării limitate nu a fost confirmată, obiectele respective sunt probabil nave utilitare sau de explorare care, din diferite cauze, s-au deplasat pe direcția contrară expansiunii cosmice. Având în vedere că sursa de energie a acestora este de natură cromo-gravifică, este posibil ca ele să se reactiveze automat, ca orice navă de explorare, în momentul în care, câmpul foto-gravific, receptat în apropierea unui sistem stelar, ca și cel solar al nostru, a depășit limitele impuse de detectoarele lor galactice, stelare sau planetare.
-O posibilă explicație pentru apariția lor. Dar dispariția? Greu de explicat în absența unui personal rațional. Care ar fi cea mai probabilă variantă ?
-Sunt două : pre-programarea și uzura.
-Explică!
-Încep cu uzura, fizico-chimică. Condițiile de pe Terra diferă probabil mult de cele de pe planeta de origine a lor. Funcționalitatea lor nu poate fi asigurată decât peste un anumit prag de protecție; odată depășit acest prag, nava părăsește imediat zona, respectiv planeta ce pune în pericol misiunea.
În cazul programării, nava asigură realizarea misiunii, parțial sau total și doar în situații cu totul deosebite părăsește Terra. Anterior însă, navele ar trebui să-și reâmprospăteze rezervele energetice și doar apoi să se îndrepte spre sistemul „mamă”. Probabil așa au fost programate inițial, dar acum, încercarea lor ar fi sortită eșecului; viteza și rezervele le. ar fi insuficiente. Nu am date suficiente pentru o analiză mai precisă.
-Alte variante în limite acceptabile de probabilitate ?
-Autodistrugerea lor în condiții prestabilite, cum ar fi : aterizări forțate; forțarea accesului în nave; încercări de a se prelua controlul navelor în zbor; pierderea autonomiei energetice; disfuncționalități majore; distrugeri parțiale accidentale.
-Sunt mai mult decât suficiente. Cât de realistă este varianta conservării în timp a unor ființe raționale și revitalizarea lor pe navele respective, după o perioadă determinată, sau în anumite condiții ?
-Foarte puțin probabilă. Intervalul foarte mare de timp ar presupune o cantitate imensă de energie, care, în absența unor sisteme stelare apropiate, pe traiectoria luată în calcul, nu ar putea fi procurată. Co o probabilitate de cca. 99,99 % este exclusă supraviețuirea unor forme de viață raționale pe navele respective.
-Concluziile sunt pertinente. Putem aprofunda unele date, în sensul concluziilor probabile. Analizează dacă, raportat la ideea de „rațiune”, din cazurile pe care le deții, rezultă o eventuală evoluție, sub aspect tehnologic sau de acțiune în situații limită, legată de navele respective.
-Sub aspectul dimensiunilor navelor și al parametrilor de zbor ai acestora, evoluția și perfecționările nu atestă o continuitate, ci o discontinuitate, fapt ce susține ipoteza enunțată anterior. Datele sunt insuficiente pentru o concluzie certă.
-S-ar putea aprecia că unele dintre aceste nave au fost trimise special pentru a întâlni Terra ? Au apărut elemente de „dedicație” în acest sens ?
-Da și nu. Frecvența mai mare a unor nave în anumite perioade, eșuarea unor încercări de a stabili contacte bilaterale, poziția de „espectativă-supraveghere” a lor, caracterul aleatoriu al aparițiilor, lipsa unor scopuri clare urmărite de ele, nu permit decât un răspuns incert. Totuși, concluziile converg spre ideea că navele în cauză au sarcini mai mult de explorare generală și nu particularizată, în vederea unui eventual contact între două civilizații. probabil că distanța prea mare dintre cele două sisteme a exclus din start un asemenea scop.
-În continuare singuri, se auzi șoapta unui Colaborator.
-Singuri între noi și în noi înșine, bombănii Profesorul.
Afară, solzii de frunze de pe pământ, tributul toamnei târzii, prindeau lacrimile grele ce se prelingeau de-a lungul crengilor pustiite de destinul propriei lor evoluții.
Undeva, acum, în spațiul infinit, într-un punct desemnat de coordonate raportate la alte sisteme de referință, într-un limbaj cunoscut doar de vorbitorii lui, sub o conducere acceptată de subalterni, continua o discuție pe tema unei planete, cunoscute de noi drept Terra. . .
-Calculele sunt exacte. La sfârșitul anilor 2020 atingem sistemul stelar vizat și Terra. Conducătorul a avut o idee genială cu lansarea, încă de la început, a navelor de cercetare. Când am pornit la drum, o consideram inutilă, o fantezie; dar ce intuiție. Încă zece ani locali și visul nostru se va împlini. Ce păcat că nu putem călătorii cu viteza navelor de cercetare și nu putem să folosim toate portalurile.
-Nu avea nici un rost. Evoluția civilizației pe Terra era prea lentă. Am fi ajuns în perioada în care nu depășiseră stadiul sălbatic, iar noi avem nevoie de creiere mai dezvoltate. Totul a fost calculat în cele mai mici detalii.
-Probabil, dar uite, din cele aproape 1.000 de nave de cercetare, doar cca. 80 % s-au reântors. Ce s-a întâmplat cu celelalte nu știe nimeni. Dacă le-au capturat și le controlează terrienii?
-Imposibil. Nu au atins nivelul tehnologic necesar. Doar 10 % sunt pierderi, planificate, de fapt. Cu restul de cca, 10 %, încă active, încărcate cu informații, ne vom întâlni în perioada următoare. Cele care au dispărut poate nici nu au ajuns pe Terra; s-au pierdut în spațiu, sau au ajuns pe alte planete pustii. Altele poate au fost nevoite să se autodistrugă pe Terra.
-YoV a afirmat că datele pe care le deținem sunt suficiente. Din cele 15 variante rapide de a ocupa Terra cea mai eficientă ar fi cea a „constrângerii ozonice”; cea sugerată de tine.
-Da, este o variantă interesantă. Terrienii nici nu-și imaginează cât sunt de vulnerabili cu străveziul lor strat de ozon. Experimentele noastre au fost o reușită deplină. Putem controla după voie „golurile” ozonice, sau putem anihila integral acest minuscul scut de protecție. Va fi ușor să le dovedim terrienilor aceasta. La timpul nostru de viață, o generație de a lor este nesemnificativă. Oricum, nu ne-ar avantaja nici pe noi, în perspectivă, dacă nu ar ceda rapid și conflictul s-ar generaliza; ar muri prea mulți și ar scădea numărul lor, deși se regenerează repede prin sistemul lor de înmulțire.
-Dar se lucreză și la proiectul „K”. Ai aflat dacă s-a definitivat și ne include și pe noi?
-Da. S-a apreciat că nu este oportună disiparea noastră pe tot globul; cel puțin într-o primă perioadă s-a decis concentrarea noastră în Australia, cum o denumesc ei.
-Și cei de acol?
-Vor fi „stabiliți” pe alte continente, organizate ca rezervații globale, cu linii de exploatare clar definite. Oricum, eu intenționam să rămân acolo doar 700 de ani, după care să plec spre PX-79.
-Vei prinde atunci câteva regenerări parțiale. . .
-Nici o problemă. Vom avea acum suficient material biologic original și nu vom mai fi obligați să apelăm la prelucrări și reprelucrări artificiale ca până acum. Nu știu de ce, dar am senzația că repetarea multiplă a acestor proceduri duce la o degenerare parțială, chiar dacă savanții noștri ne asigură de contrariul. De abia aștept să ajung pe Terra.
-Nu mai avem mult. Cred că o să avem de lucru. . .
-Ce s- întâmplat?
-Gigaradarul. A „prins” semnalul uneia din navele de cercetare trimise pe Terra.
-Stai să verific… Da, codul de identificare atestă că este din categoria „dischetelor”. Este mult întârziată, dar s-ar putea să aibă date mai noi, trebuie să verificăm și de ce a deviat de la traiectorie; o redirecționez…
-Gata, am dat legătura în camera de comandă.
O voce seacă se auzii, venind de pretutindeni:
-Verificați identitatea navei și prin codul de siguranță. Dacă se confirmă, începeți „descărcarea” ei informativă imediat ce intră în „conul de rezonanță”. Nu vreau scurgeri necontrolate; prioritate 2 în protecția datelor.
Liniștea se așternu din nou. Orice dispoziție era prompt executată; nici nu se putea altfel.
Cometa uriașă, constituită din zecile de mii de nave invadatoare, își urma implacabilă drumul. Stabilit în urmă cu mii de ani, el viza o minusculă planetă, dintr-un minuscul sistem stelar…
„Altundeva”, la câțiva ani-lumină de „undeva”, o altă discuție deveni mai aprinsă.
-Oricâte explicații mi-ai prezentat, tot nu pot înțelege cum au putut să scape de sub control peste 200.000 de bioroboți de pe două planete de exploatare.
-Sunt mai inteligenți decât credeam. Adversitatea condițiilor de activitate a presupus și înzestrarea lor cu capacități de adaptabilitate, în sensul supraviețuirii cu orice preț; ști doar că lucrau singuri.
-Iar navele? Nu erau prevăzute cu sisteme de protecție și de autodistrugere?
-Ba da, dar s-au „orientat” și le-au anihilat imediat după distrugerea primelor. Mă repet, dar așa este: sunt mai inteligenți și mai periculoși decât au crezut specialiștii noștri.
-În condițiile acestea, dacă analizele și modelarea crono-evolutivă a evenimentelor sunt corecte, planeta spre care se îndreaptă, sau mai precis locuitorii ei, nu au nici o șansă; Terra, dacă preluăm denumirea dată de ei.
-Da. Sper însă ca unele dintre estimările noastre să fie eronate și ei să nu încerce valorificarea intensivă, integrală, a potențialului „bi” de pe Terra; planeta ar putea fi doar o escală pentru ei.
-Te înșeli. Datele arată clar că dincolo de sistemul terrian, pe direcția deplasării lor nu mai există nici o zonă de concentrație „bi”.
-Rămâne doar posibilitatea să-i ajungem și să-i „recuperăm” înainte de a intra ei în sistemul stelar respectiv.
-Da, iar în caz extrem, să procedăm la anihilarea lor totală.
-Avem timp suficient?
-În sistem ar fi prea târziu și ar avea implicații dezastruoase pentru Terra și locuitorii ei. Mi-ar părea rău pentru inofensivii hominizi. Ști, planeta asta mică și fragilă, urmează aceeași traiectorie cu vechea noastră planetă. Am senzația că „ei” suntem „noi” la origini; salvarea lor ar fi de fapt un fel de „drept al nostru la existență”. Înțeleg că nu poate fi așa, dar nu mă poți împiedica să-i consider un fel de rude apropiate. Nu putem accepta distrugerea lor.
-De aceea ai susținut și obținut acceptul pentru anihilarea lor în condiții extreme, deși pierderile materiale ar fi foarte mari. Majoritatea ar putea fi reutilizați.
-Sper încă să putem ajunge la timp și să reușim preluarea comenzii lor.
-Estimările, si nu numai ele, atestă că se vor împotrivi. . .
-Am văzut; dar relativ puțini. Avem înregistrările și s-au analizat toate comenzile date de cei care îi conduc, precum și caracteristicile lor neuro-motrice. Le vom da o șansă să ne predea conducătorii. Dacă nu, navele pe care au fost identificați aceștia vor fi distruse. Vom folosi și psihotroanele, în benzi singulare pentru a-i anihila și controla.
-Dacă nu reușim va trebui să coborâm pe Terra după ei?
-Sper că nu va fi cazul. Șocul ar fi prea mare pentru locuitori, iar evoluția lor ar fi în pericol. Nu avem de ales: ori îi recuperăm, ori îi distrugem pe cei evadați până ajung acolo. Se deplasează mult mai încet decât noi. Mai avem timp.
-Mi-ar fi plăcut să ajungem și acolo. Nu am văzut niciodată un terrian viu, decât pe înregistrările și modelările holografice; sunt atât de amorfi. Cred că este una din cele mai ciudate și neajutorate rase din galaxiile cunoscute.
-Ai dreptate. De aceea mor și repede. Chiar și cele mai inofensive arme ale noastre, de care dispun si bioroboții, le sunt fatale; ca să nu mai vorbesc de un eventual contact direct cu noi. Soluția optimă, ca și în cazul „bonzilor” este să-i lăsăm să se dezvolte singuri, în limitele capacităților și năzuințelor modeste ale lor. Este decizia Consiliului Galactic și este definitivă.
Astronomul descoperise singur și calculase traiectoria Cometei Necunoscute, afirmând vehement că în viitorul nu prea îndepărtat ea se va apropia periculos de mult de orbita Terrei, existând chiar riscul coliziunii. Lucrase luni de zile înainte să oficializeze descoperirea. Cometa „apăruse” brusc, incredibil practic și teoretic, Undeva unde nu putea fi. Verificările ulterioare au fost incerte și puțini i-au dat dreptate.
Toți colegii lui au râs de el și de ideile lui fanteziste atunci când a susținut într-o zi, sfidând cea mai elementară logică și bunul simț, că respectiva cometă și-a schimbat brusc cursul. Undeva, departe, foarte departe de sistemul solar, ea s-a „întors” practic din drum, deplasându-se apoi pe o traiectorie similară cu cea pe care o va urma Terra în următoarele mii de ani.
Gheorghe Rogoz