Boul și pasiunea

E Duminică, din nou, rumegă, ideea-un Bou. Astăzi stau, și chefuiesc, c-altfel, de ce mai trăiesc, oiștea, coastele mi-a ”supt”, boul frate, e cam ”rupt”, trage-n ”hăis”, când e în ”cea”, și primim pedeapsa grea. Dar eu, astăzi, ”baltă”-l las, c-are, încă-n gură ”caș”, și nu bea chiar cu plăcere… Ce să spun, de o ”muiere”… Vaci sunt multe prin pre-jur, blânde, și cu suflet pur, cu viței, la rând născuți, și cu tați necunoscuți, căci așa e soarta lor, să trăiască ”pe picior”, mare, cât de s-o putea, nu primit pe undeva. Dar, acum, eu m-am decis: fiz la opt exact, precis, voi ”des-cinde” la Vecină… Ce motiv? Vreau ”rimă fină”! Va pricepe ea, că-i pleacă soțul des și, chiar de-i vacă, mintea-o ”duce”-ncet, ”di-vers”, la orice, de e ”per-vers”.

Și așa, visând ”tabloul”, adormi, pe coadă, boul, iar Vecina, ce să facă, căci, doar știți, era o vacă, s-a ”întins”, la un voinic, Taur, de pe alt colnic, ce venea, cam des, să vadă, cum își face ”moț” pe coadă.

De morală, ce să zic… ”Triști”, să mai zâmbi un pic: de viței e lumea plină… Dumnezeu, boul, să-l țină!