Ca la sat

-în cultul căldurii-

Lanul, urgisit, se joacă Cu un vânt nebun și-atât. Cât ar vrea și el să cânte… I-au rămas ciulini-n gât. Coasa șuieră prin case, Adunând, ca baciu-o turmă. Rar rămâne, după semeni, De la fapte, câte-o urmă. Drumul vechi e de căruță; După șleauri, pare prost. Nu c-ar vrea inteligență, Ci un pic, un pic de rost. Vine, trece, și se duce, Umilit de gropi de rând. Doar când plouă, în oglindă, Vede Cerul trist, plângând. De copaci, nici că e vorba; Iarna-i grea pentru sărmani. Cum sunt toți, cam pe acolo, Orice creangă-nseamnă bani. Focuri au, la suflet, multe; Cel din sobă-i moft mai mult. Au făcut, prin rugi aprinse, Din căldură-aproape cult.