Cadou pentru mișei

-lupul singuratic-

Urletul se-aude-n noapte Nesfârșit, sfâșietor. Animalele, trezite, Percep moarte-n viitor. De durerea-n văi transmisă, Tremură brazii înalți. Cetina se scurge-n râpa Unde zac frați sfârtecați. În capcana nemiloasă, Chintesență de fier dur, Lupu-și strigă neputința Impregnată-n trupul sur. E bătrân, un singuratic, Oropsit de cei din jur. Urlet nou, prelung răsună, Rugă-n van la Cerul pur. Își lingea laba inertă Și apoi iar se jelea. Deznădejdea-a luat-o soață… Colții și-a înfipt în ea. Lăcrimând în roșii pete, Picurate peste stânci, Printr-un codru plin de milă, Se târa ceva pe brânci. Ca buldogul, o capcană, Mai ținea în colții ei, Doar o labă-nsângerată… Scump cadou… pentru mișei.