Cadouri pentru, ”scump-iubita” i.a

Cadou, ”scump-iubitei”, i-am luat ieri, o stea, Și-n ochi, blând i-am pus-o, convins c-o s-o vrea. Se freacă și-o-aruncă, cu-n rânjet de ”rea”: -Doar una netoate!?… ea, două, dorea. Din soare, cu grijă, lungi raze am strâns, Și-n părul iubitei, cunună am prins. Cu nimbul de aur, că-i sfântă-am crezut. A smuls-o cu ciudă; în baltă-a căzut. Haloul, din Lună, l-m tras suferind, Pe umeri, iubitei, mantou sfânt să-i prind. L-a luat să-l privească și l-a sfâșiat, Cu-o vorbă ”acidă”: ”Halal de bărbat!” O salbă, din tăuri de munți, i-am întins Și gâtul ei fraged, cu drag am atins. O sfâșie-ndată și-o-aruncă în foc, Căci munții de ”piatră”, nu-i plac, chiar de loc. Din aur de grâne, inele îi fac, Și sper, ca acuma, să-i fie pe plac. Le lasă să cadă, cu silă-n noroi, Căci ”țara” nu-i place; miroase a boi. Scurmând după plaiuri, covoare-i aștern, Și-ntind pat de ramuri, ca visul etern. Iubita se-ncruntă și dă din picior: -Cu galbeni, de aur, tu vezi vre-un ulcior!?… Iubita-mi cea ”scumpă”, n-a stat, a plecat. Pământul nu-i place; la ”gust” e ”stricat”. Ca semn de vecie, un pumn de pământ Mi-l pun la piept mie, să-l am și-n mormânt.