Cam cam

Am dat cu piciorul, la noroc, cam des; ”purtam” interesul, mereu, fără ”fes”. Ca urmare, viața, mi-a zâmbit cam strâmb; tot urcam, spre bine, ca Sisif pe dâmb. Cu minciuna, frate, am stat, prost, cam prost; doar cu adevăruri, n-am pus-o de-un rost. Azi așa, și mâine, ca un ieri cam șui, am ajuns, cuminte, să-mi pun pofte-n cui. Multe-au fost speranțe cam respinse-n lot, cu-o recomandare, gen, de ”lins pe bot”. Cert, uitat de șansă, și nițel cam ”dus”, mâzgălind hârtia, lumea-n cap mi-am pus. Cam așa e omul, fără-a regreta, n-ar ști când greșește, și n-ar repeta. Cer iertare-acuma, de la cei… cam mulți, pe are, în grabă, i-am jignit… că-s culți.