Când lupii

Când lupii-și spun părerea, Urlând, la miei, ”de sus”, Se lasă brusc tăcere Și adevăru-i ”dus”. Când ”oamenii de bine”, Împart, doar între ei, Ciolane și-oale pline, E loc de ”Dumnezei”. Când legea își descarcă ”Amarul” doar pe ”bieți”, Fii sigur, c-o să-i ”stoarcă”, Ca pentru nouă vieți. Când vorbele se ”varsă”, Sterile-n conținut, Te-”adormi”, că e o farsă, Dar râzi cam ”abținut”. Când, poate, îți dai seama Că iar te-ai înșelat, E prea târziu, adesea… Ai creier ”prea-spălat”.