Clipa-nsingurată

-joc de copii-

Ziua se încheagă Din frânturi de ore. Clipa-nsingurată, Nu țipă c-o doare. Ea este, sărmana, Tot mereu, la fel; Nici nu e, și trece… Cum a vrut-o El? S-o ajut cu mintea E-mpotriva firii. N-are asfințituri, Nici nu vede zorii. Sentimente-ncarcă Sufletul, subtil. Să le șterg cu forța? Chinu-i inutil. ”Ieri” am pus trăirea Ca să le repete; Nu mai sunt aceleași; Timpu-i plin de pete. Dar ciudat, schimbarea S-a produs în mine. Conștiința, parcă, Sufletul o ține. Gândurile-ncearcă Sensuri noi să vadă. Lumea-i însă haită, Dup-o viață-pradă. Ura și iubirea Nu trăiesc în pace. Cu blândețe, glonțul, Nu îl poți întoarce. Mila-n răutate, Scopul și-l disipă. De vulgare vorbe, Se face risipă. Binele-i minciuna Ce răul o vinde. Semănată-n clipe, Rădăcini ea prinde.

Timpul nu mai are, De-adevăruri, loc; Le mai ”scot” copii, Dar, ”o iau”, ca joc…