Cu biletul în așteptare

Rămâneți cu bine prieteni, Atât cât mai sunteți în viață, Căci bate din pinteni Năluca, Ce trage, în urmă-i, o ață. Cu Viața, dator, nu e nimeni, Cu-o Moarte, de regulă, noi; Nu știu dacă vre-unui din semeni, S-a-ntors, ca să fie strigoi. Acuz astăzi vorba mieroasă, Cu gust de cucută în sens, Și lumea ce-și face, câinoasă, Profitul mai des, și mai dens. Regretul nu-mi sfâșie vrerea, Cu-atâția străini prin pre-jur, Ascunși ca în jocul ”de-a piua”, Ce-așteaptă, decent, să-i înjur. Nu vreau, la plecare, urale, Căci drumul e numai suiș, Cu șansa incertă de vale, Dar plin de al sorții hățiș. În voia celestă Pământul Se-nvârte, și-aștept, ca în jos, Să cad, poate-n Cerul, pe care, Doar vântul l-alină duios. Nu vreau, așteptarea prea lungă, S-o fac pentru Cea de Mai Sus, Pornită, cu poftă, să ”strângă”, Pe cei cu biletul doar ”dus”.