George RogozPoezie și proză

În țara lui „Vaidenoi”

Cu ”foamea”-n gât

-dar, în rest, e bine-

Chipuri, cu obrazul Din șorici ”ales”, Se strecoară-n față, La ”ospăț”, cam des. Guri prea-nesătule, Se înfig în ”tort”, Lumânarea-i luată, De la cap de mort. Buze, tot avide, Sug cu poftă tot. Adunați în haită, Se pupă în bot. Mâinile, prea multe Pentr-un singur om, Își ”croiesc” căldura, Cu viață de pom. Haine-buzunare, Poartă cei mai mulți; Sunt din pile, smulsă, De pe cei desculți. Interjecții ”sfinte”, Acute și reci, Poartă ”bunuri-simțuri” Spre un loc de veci. Nesătule fapte, Omenia sorb Și lasă în urmă, Croncănit de corb. Dar, în rest, e bine: Jale și pustiu. În vile-palate, Se-”ngrașă”-un meniu…