De ce nu

-animal de pace-

De ce, fabulă cu om, Nu se poate face, Când lui poți să-i zici, lejer, ”Animal de pace”. Și atunci, ce simplu-ar fi, Cu morala frate; Aș ”cârpi”-o cum aș vrea, Fără oale sparte. Aș cam zice ce-am în cap, Fără ”chibzuială” Că mă ”aia” vre-un ”ales”, Scos curat din ”oală”. I-aș cam da, decent, la bot, ”Crude” adevăruri, Să le-nghită, de-o putea, ”Nefierte” în ”foruri”. N-ar mai trebui să pun ”Cuțu” la corvoadă, Și să dau în el, subtil, Ca alții să vadă. Braț la braț, cu el, oricum Nu merge potaia; Javrele? Da, mă gândesc, Împart des ”odaia”. E palat? Pentru popor? Nu e pentru câine? Și încap acolo toți? ”Urlă”?… Pentru ”(m)pâine”?…