Dezafectați

Un bătrân se întreba: -Oare-acum e bine? Zilele-și târa, decent, De răbdări prea pline. Cel avut se tot scuza: -Fur și eu cât ”ține”! Trepădușul jubila: -Aici e de mine! Când pe sus, și când pe jos, Se târa minciuna. Unul ”abuza” de ea; Se-ntrecea cu gluma. Incredulul, intrigat, Căci nu merge treaba, Tot punea, punea mereu, Întrebări degeaba. Cei mai mulți, clar ”pricopsiți” Cu nimic, ”pe bune”, Mârâiau, și cârcoteau, Vrând ceva a spune. -Ce le pasă lor de noi? Cugeta bătrânul, Căci vedea ”dezafectat”, Drumul și cătunul. Dar în rest, trai pe vătrai, Doar cu vântu-n sobe. De mâncare, ce să zic: ”Săturați”, de vorbe. Totu-n tot, în voia Lui, Scârțâia agale, Când se furișa, tiptil, Prea-mbuibata Jale.