Din umbra cortului

Ce se-ntâmplă cu cei care Viitorul și-l văd mort? Ei privesc la libertate Tot din umbra unui cort. Nu au locuri de ”origini”, Cu străbuni, părinți, copii. Nu au case cu neveste, Ci, doar peste tot, ”soții”. -Locul meu e nicăierea… Spunea ieri un hoț, cinstit. -Țara e unde mi-e bine… Simplu om, nu prea smerit. -Nu am altă variantă. Voi fura ca să trăiesc… Sau voi vinde iarăși fete. N-am pe cine să iubesc… -Închisoarea-i pentru mine Doar un scurt popas; sau lung. Să mă-ndrepte? Cui îi pasă. N-am pe ce umeri să plâng… l-ascultam fără cuvinte. Erau sinceri; ei, cu El. Din păcate-n traiul aspru, Rău-i însoțea fidel. Într-un fel, le dam dreptate, Într-un sens restrâns, mă rog: Când nu ai un loc de ”vatră”, Viața-o ”tragi” în piept, ca drog.