Dincolo de ziduri

-în Timp bocit-

Dincolo de ziduri, Drame se ”înșiră”. Neștiuți de lume, Tot umani respiră. Sunt ”ciudații sorții”, Fii de Dumnezeu, ”Pătimași” cu traiul, Sau uitați la greu. Ziua, ca pe noapte, Zidurile-o strâng Grămadă, prin lege, Peste cei ce-o plâng. Din betoane-n zale Și armuri de fier, Se scurge rugina Peste vieți ce pier. Zile-nsângerate, Cu sensul ”tocit”, Trec, doar în ne-știrea, Timpului bocit.