Doamne, dacă

Doamne, de crezi că-n ”ființă” E și-o ”vrere” de căință, Ceartă-ne cu-ngăduință, Cât Îți este cu putință! Dă-ne șansa ca, din nou, Să cinstim numele Tău, Și stârpește ce e rău, Inclusiv din ”omul nou”! Doamne, dacă Te-ar simți în ei, N-ar mai fi atâți mișei, Cu ”credința” doar în ”zei”, ”Ridicați” din derbedei. Mulți, la Tine-n viața plină, Ar avea curaj să vină, Scuturându-se de tină, Și, cu ochii, spre Lumină. Doamne, dacă ne iubești, Și, în noi, de mai trăiești, Micii prunci, ia-i ca să-i crești, Fără teama că greșești!