George RogozPoezie și proză

În țara lui „Vaidenoi”

Doar cuvinte

-ca un fiecare-

Un om oarecare, ca un fiecare, cu puțină minte, doar să țină minte, cu un nobil țel, incorect ni-țel, în cuvinte sfinte, cât să treacă-o punte,

își îngroapă visul, mai mereu, cu zisul, și fapta precară, făcută-ntr-o doară, ce vrea să ”trăiască”, nu să ”robot”ească, doar pentru ”suflare”, și-un pic de mâncare, ce mai bea, la jale, până-o ia ”la vale”, ca un fiu nedemn, de un tată demn,

a ajuns, acum, la capăt de drum, și, puțin în pripă, ca atins de gripă, fără-a ști de ce, ”plătea” nu știu ce.