Exaltați docili

-”lumea”-

Cu gândirea terfelită, De un crez îngurgitat, Cuvânta o capră-n stare De ceva necugetat: -Libertatea e o toană, Simplu moft, de modă-adus. ”Domnu”-a spus asta de-”asemeni”; Ea ”tindea”, spre om, spre ”sus”. Îmbâcsitele cuvinte, Cu sensuri de ”Uite, eu…”, Împroșcau auditorii, Exaltați, docili mereu. Ea era ca o regină, ”Despuiată”, rău, de ”vatră”, Ce-ncerca, ca să-i aducă, Chiar în epocă, la piatră. Toți, în tot, erau o ”lume”, Chiar de, ”de golani” părea, Ca o oaie ”rătăcită”, Și la minte, și de ea. Dar avea și-o calitate: Credea, fără-a cerceta, Și se îndrepta, ca turmă, Unde degetu-arăta.