În umbra Luminii

În umbra Luminii Zac oameni ca voi. Greșit-au cu vină: De lux, sau nevoi. Uitarea îi ține Departe de toți. O lege îngroapă, Și buni, printre hoți. În umbra Luminii, Cu ochii ”legați”, Se zbat în cătușe, Sărmani și bogați. Când unul visează Ce poate ”mânca”, Un altul decide, Cât poate ”toca”. În umbra luminii, De zid aruncată, Se vede doar raza, De fier reflectată. Confuză e calea Ce pot s-o urmeze. În rău, doar învață, Lumini să trădeze. În umbra luminii, Cu toții sunt oameni, Cu drepturi depline, Și rude ca semeni. Le-ai luat libertatea, Dar totuși sunt vii; Ce rost are-atuncea, În cușcă să-i ții? De ce Demnitatea E-o cârpă de șters? Și chiar, bâta-n spate, Ajută la mers?…