În viață mai și mori

Să nu încerci, Clepsidra, Cu Timpul răvășit, Cu inima-ndoită, S-o-ntorci la infinit!

A fost o ziș în care, La tot am renunțat. Ploua tăcut în zare, Din norul răsfățat. Spre Soare, Curcubeul Era-n culori de flori. Pierdusem apogeul; În viață mai și mori. Rătăcitoare umbre, Prin palide simțiri, Treceau tăcute, sumbre, Retrase din trăiri. Tăcerea, destrămată De-un ticăit bizar, Părea cam resemnată Pe cerga de hotar. De-o parte Veșnicia, De alta Dor curent. Se-aprinde-n van făclia; Trimisul e absent. Ceva-l reține-n poarta Cu clipe numărate. Incertă este soarta; Destinele-s sortate. Trist, Timpu-nchis se zbate, Aiurea, fără loc. Clepsidra e pe moarte; Nisipu-i ars de foc. Lumina se răsfrânge Pe reci pereți, pictați Cu lacrimi ca de sânge… Obol pentru: ”Iertați!”