Înțelepciune populară

-în rime

Din focul stins în vatră, Scânteile nu sar. Din trunchiuri putrezite, Lăstarii nu răsar. Cu simpla lumânare, La Soare nu te uiți. Cu liniște, tăcerea, Nu poți s-o împrumuți. În apă curgătoare, Nu poți să faci un șanț. Pe moarte benevolă, Nu vrei să dai un sfanț. Să împrumuți durerea, E-un lucru chiar ușor, Dar nu-i așa de simplu, S-o faci și cu un dor. În inima zdrobită, Iubirea greu rămâne. Un câine-l ții alături, Și cu un colț de pâine. Dreptatea greu o afli, Bătând la porți străine. Când nu ai nici o șansă, E bună și-o minune. Nu te baza pe altul, Când poți s-o faci cu tine! La rău nu ai prieteni, Dar îi câștigi la bine. Nu te baza pe soartă! Te ”face” cum vrea ea. Când te ”îneacă” viața, Abține-te de-a bea! Când cauți doar plăcere, Plăcut nu e de fel. Și omul mai greșește; Că l-a creat, și El. Nu astupa izvorul, Știind că nu ți-e sete! Privește, până-n nuntă, Femeile din fete! Când te-nsoțești cu altul, Respectă-te pe tine, Căci greu își schimbă omul, Părerea despre sine, Și fii atent la cela, Ce-ți vrea, doar ție, bine” Speranța e balsamul Nevoilor umane, Ce-anunță, în furtună, Și zile mai senine, Când ”greul” te îneacă, Speranța-i încă trează, Dar ea e numai ”paiul”; Voința te salvează. De te-nsoțești cu Dracul, Când puntea vrei s-o treci, Poți fi, o clipă, șmecher, Dar, rob rămâi, pe veci. Când pleci de dimineață, Departe poți s-ajungi; Depinde ce-ai în minte: Să umbli, sau să ”strângi”. Nu îți întoarce fața, Când vezi un om căzut! Ce faci să te-nspăimânte, Nu numai ce-ai văzut! Nu judeca pe presupuneri, Căci, orice faptă ne-nțeleasă, Murdară poate fi, cu vină, Sau sufletească, și ”aleasă”!