Lacrima din lapte

Limpezi, ochii de copil, Cerul îl scrutează: -Vin-o Domnul nostru sfânt, Mama de-mi creează! Mie-așa, Buna mi-a spus, că Tu ești Cuvântul ce creează orișice, lumina, și vântul. Nu vreau mult! O vreau pe ea! Tata nu-mi mai place. Eu Te rog, umilă-acum, pe ea, de-o poți face! Ea, să fie, cum era: blândă, iubitoare. N-am puterea să aștept, viața viitoare. Cam atât. Bani mai avem, pentru-o pâine-două. Mama veche, eu o vreau, și nu una nouă. C-a venit un om din sat, cel cu case-nalte, să ne spună că, pe bani, are mame, multe. Dacă poți, mai vreau ceva: Să nu plângă-n noapte! Ea credea că, eu nu simt, lacrima din lapte…