Lacrima târzie

-scâncete de sentiment-

Cu privirea-ncețoșată, De o lacrimă târzie, Încercam, o încheiere, Să găsesc, la poezie. Nu erau gândite vorbe, Scrise pentru ”ornament”, Ci, ieșite din străfunduri, Scâncete de sentiment. Le-am lăsat să se strecoare Cu discreție, decent, Și am pus, pe amintire, Cu iubire-un mic accent. Lung priveam goluri rămase… Loc aveam ca să mai scriu… Dar, când sufletul se ”rupe”, Suferi c-ai rămas tu viu…