Mă refer la om

Nu ucide cât mănâncă; Mă refer la om. Când nu poate, foc să pună, Dă cu barda-n pom. I se ”fâlfâie” de-”aproape”; Învățat de mic. Capul face, fundul trage; L-a durut un pic. Sapă cu plăcere-o groapă; Nu mereu a lui. Se ”leagă” de orișicine; La rană să-l pui. ”Treptele” le suie-n fuga De răspundere. Îl ajută-n faptă, forța De pătrundere. ”Trece” iute peste toate, Fără a ierta. Că mai cade câte unul, N-are a conta. Prea des umblă cu ”ulciorul”, Prea dispus să bea. Mâna ia, cât e, și poate; Nu știe să dea. S-a-nhăitat cu cei de-o teapă, Că-i, din fire, snob. Fură, mult de tot, odată; Proștii, bob cu bob. Țelul lui e să ajungă Bine și mai sus. Face, dacă e nevoie, Și-un cadavru-n plus. Sus, pe piedestal e-acuma, Aclamat de toți. Cum să dai jos o ”stat-uie”, Păzită de hoți…