George RogozPoezie și proză

În țara lui „Vaidenoi”

Marele Os

Fără griji , dormea pe coadă, și visa, rânjind, o pradă, de prin curți, sau de pe stradă. l-am trezit cu-n os, plimbat, pe la nas, și s-a sculat de parcă n-ar fi mâncat, de când Fifi la-nțărcat. -Numai unul? s-a-mbufnat, când la os el s-a uitat, și părea chiar supărat, când în gură-ncet l-a luat. -Ce-i cu tine? M-am mirat. Mulțumiri n-ai exprimat, nici dim coadă nu ai dat, cum făceai tu altădat. M-a privit îndurerat, și mi-a spus, cam răspicat: -Os cu carne am visat, iară tu, cu-n os uscat vrei s-auzi laude-n sat? Nu-s ca tine resemnat, să iau doar ce mi s-a dat, după ce i-am suportat și-n minciuni am fost scăldat…

S-a uitat, chiorâș, să vadă, dacă mai am chef de sfadă, și rozând, zicea duios: -Mare-a fost… dar ce folos?…