Mama ei

-de viață-

Sfârtecat în orizont, de crengi rare, roase, Cerul a căzut pe jos; stă-n noroi, nu-n case. Cu un pas ”înnămolit”, o umbră se zbate; alta o urmează greu, cu-o desagă-n spate. E o Mamă cu-n Copil; gara e departe. Se întorc de la oraș; cizmele sunt sparte. Sunt țigani, sau romi, cum vreți; ”cerșetori” prin ”soartă”. N-au găsit, mult, de ”bătut”; blocuri ”reci”, n-au poartă. Trupul slab, de zdrențe ”plin”, se apleacă-n față. Tremură… ”Mamă!”… un glas. Mama ei… de viață.