Mierea Statului

”Dus cu pluta”-n sens de ”cuget”, Adevăr prea cuoscut, Dar ”omis” cu-ngăduință, Ca orice necunoscut, S-a ”trezit”, ”pompat” în ”sfera” Lumi-lor ”ce fac”, ce vor, Unde se răspunde-n ”voie”: ”Să trăiți!”, ”O, Da!”, și ”Zbor!”. Nu l-au ”pus”, să ”știe” multe, Căci, oricum, nu pricepea, Dar, pe documente ”scumpe”, Semnătura-și ”încropea”. Timpul s-a tot scurs, cu plata Consistentă, pe nimic, Și cu lauda de sine, Că-i, cu ”ștabii”, bun amic. ”Dus” cu mintea, și cu vorba, Și, desigur, cu bani buni, Nu s-a ostenit să vadă Jaful ”hoardelor de huni”. Căci, când furi ”pe îndelete”, Singur, nu poți căra tot, Și atunci, te-”ntinzi” în haită, Și îți pupi ”aleșii”-n bot. Da, dar legea nu permite, Decât furt ”documentat”, Nu în sensul, ”Ptiu!”, de probă, Ci de act, corect ”lucrat”. Și atunci, ”deșteptăciunea”, Din ”băieții buni”, s-a scurs, Și-au pus ”țapul”, să-mpartă, Mierea Statului, la urs. Ce-a urmat, norml, firește, Va urma și-n viitor, Chiar de vorba pop-orală, Zice de-un ”ispășitor”…