Minte de câine

Ca de obicei, prost de bună seamă, m-am certat cu Viața, curvă, și nu doamnă. I-am spus câteva, să mă țină minte, și-am făcut-o ”varză”, fără luare-aminte. Mă vedeam în lume, deja ca martir, și mi-a fost chiar milă, când i-am zis ”Sictir!” Stau acum, chiar mândru, cu botul pe labe, cu ”aleasă” Soartă… dintre cele slabe.