George RogozPoezie și proză

În țara lui „Vaidenoi”

Mormăieli

-dus pe-un gând-

Mormăia deunăzi Jimmy: -Ce ciudați sunt oamenii… ”Pe față” o fac pe snobii, Da-și ”îngroapă” semenii. Ca să văd, bun, ce îl ”roade”, Doar l-am incitat un pic: -Ți se pare, ”Iau-ce-cade”. Ia mai fă tu ”botul-mic”! -”Trageți” pentru gușa plină Și, la câini, dați ”cât puteți”. ”Hal”, cu ”hal”, vă luați de mână; Hal-all/toți/ oameni, deci sunteți. -Ia-n te uită!… ”Nătăflilă” Face ”jocuri de cuvânt”. Omu-i om, tu ține minte, Nu-i ca tine-un ”Urlă-n vânt”! -Râzi tui râzi, dar eu cu milă Te privesc și când încerci, Să-ți ”îneci” viața amară, Dând pe gât, ceva din beci. M-a ”blocat compătimirea” Căci, dreptate vrând-nevrând, Îi dădeam, dar nu pe față, Ci cu-o masă, dus ”pe-un gând”…