O fătucă de ”ispravă”

O fătucă, de ”ispravă”, Căci ”făcea” ceva de ”soi”, Dar bârfită, ca ”otravă”, De soții cu soții-n ”toi”, Oferea, totul, ”focoasă”, Clar adeptă-a ”focului”, Și băga-n ”călduri” bărații, Ca o ”dată dracului”. Să o laud, ”cum-se-cade”, Greu îmi vine să m-abțin, Căci era gimnastă-n ”salturi” La ”sol tea”, și nu-i puțin. De asemenea, la ”bară”, Și ”asă”, la ”paralele”, Se-”nvârteaaa”… copilă încă, Căci poftea și ”acadele”. Ca sportivă, ”bunăăă”-n toate, Cu adevărată ”școală”, Îi plăcea, pe față, șahul, ”Remizând”, ” partide”-n ”boală”. Îi plăcea și ”păhărelul” Și, modestă, -n ”felul-ei”, Se-”ntindea” cu orișicine, La vorbă și… ce mai vrei?