Oi,oi!... mis ei

-văleu…-

Vorbăria e în toi, Cu o temă, ”wau”, de soi, Despre cei aleși, ca noi, Puri, curați, și.. vaidenoi. Căci au ”pofte” mari, în toi, Și-umblă, pentru ele-n roi, În perechi de mulți, sau doi, C-altfel cum s-o ”aia”… Păi? Nu mai am rimă la ”oi”, Poate doar… că nu doar noi, Că ne plouă–n gât, la ploi, Și punem capul apoi,

Că ei se dau pui de zei, Dar noi zicem ”dumnezei”, Prostuleți ca blânzii miei, C-asta e, de vrei nu vrei. Ce mai știu de-aleșii mei? Au și rimă: derbedei, Și în sens de… știți voi, cei, Dar și-n cel că, ei, mis-ei.