Omul, pomul? Pomul, omul? i.a

-bani-s bani-

-Ce- cu tine, om nebun, De sapi cu cazmaua-n drum? Unde-ți sunt opincile? Cine-a dat poruncile?

Pe asfaltul osândit, Să ”bată”-n lung câmpul, Un țăran se străduia, Să planteze ”plopul”. Încercase-ntâi prin gropi; Erau mici și sparte; Fățiș, astupate-n ”scris”, Se hlizeau în spate. Șeful șefului, și-un șef, ”Cățărat”, ”ales”, și ”pus”, L-au trimis să-nsămânțeze Drumul lung, în sens de dus. ”Dus încolo, sau încoace?” S-a-ntrebat nedumerit, Și-a decis: ”Îl pun pe mijloc!” Și-n hârleț s-a opintit. Groapa nu voia și pace, Loc să-și facă în pământ. Cred că proteja și banii Îngropați ca în mormânt. În final, cam într-o rână, Om și pom s-au regăsit. Supărat, cu-nverșunare, Să-l ”îndrepte” s-a căznit.

Omul, pomul? Pomul, omul? Multe-n țară sunt cam ”câș”. Ce importă e ”comanda”; Bani-s bani, nu sunt ”de râs”.