Optimist, în viitor

Mă ”vedeam” în viitor, Optimist, în sur decor, Cu pădurile-negrite, Și câmpurile ”istovite”. Ochii, parcă-n vis boceau, Auzind guri ce răcneau, Și un tropot de picioare, Printre lucitoare ”fiare”. Admiram, de geam strivite, Simple suflete-ofilite În figuri, ce-au fost odată, Adevăruri fără pată. Pomii ”în jos iți” de care, Putrezeau în lung de soare, Lăsând umbra lor să cadă , Peste flori pictate-n stradă. Domuri, fără cruci pe ele, Ascundeau patimi mișele, Iar palate ”ample”-n vină, Sufocau morții sub tină, Totul sugera oroare, Consfințită-n legi-”splendoare”, Cu un ”mâine” mai meschin Decât ”azi”-ul în declin. ”Îmbătat” de viitor, Ca un simplu trecător, Mi-am văzut de viața mea Bună,-n ”creștere” spre rea. Căci, și-n viața viitoare, Viu-i viu, doar până moare, Cu regretul c-a pierdut, Bunătate de trecut.