”Parla-n van”-ul românesc

”Parla-n van”-ul cel ales, de ”cinstiți”, în sine, ne-a dat, ”peste ochi”, la toți, cu ”gogoși” de bine. Camerele de ”putuți”, în sens de put ere, s-au umplut de par veniți, să facă… tăcere. Flecuștețe, scurte-n fuste, cu, sau fără de-de-supt, au ajuns și ele-n față, cu un simț, cel bun, cam rupt. Cei mai mulți, mai toți aproape, obligați să poarte ”fes”, se confruntă-n vorbe aspre, ”colorați” de interes. Domni, în poze lăbărțate, și pe ziduri, și pe străzi, ”vânturi” fac în parla-van-ul dormitor, păzit de gărzi. Au și legea la-mnde mână, și o freacă cum dor esc, ca să-și savureze ”pofta”, cel puțin, cât mai trăiesc. Totu-n fond, la ei, e bine, chiar și foarte, poți să spui, de se roagă tot sărmanul: -Vino Drace!… Ia-i!… și du-i!…