Puicuțe bune

-pseudo fabulă-

Jimmy, câine aiurit, Dar în lume pripășit, Ronțăia un os micuț, Consolat cu: ”E finuț!” -Vezi ce ”curbulițe” are? Parcă-i un boboc de floare, Gingaș, fraged… și gustos… Parcă nu vorbea de-un os. Cu ochi tandrii, languroși, De pisică, nu ”câinoși”, Încerca, ceva, să-mi zică… Pricepu-i: lui, ce-i mai ”pică”? -Măi ”jăvreișen”, ești un leneș, Da-l alergi zilnic, pe ”peneș” Și consoartele-i galine!… Numai gura e de tine. -Ce să fac, gândirea mea Sclavă e, la burta rea, Ce tot cere ne-ncetat… Deci, nu sunt eu vinovat. -Foamea nu te-ndreptățește, Să poftești, la tot ce crește, La vecină, prin cotețe!… Nici la puicile răzlețe! -Vrei, ca tine, eu să fac, Să nu văd, și să tot tac, Chiar când ”grasa” aia-n lac, Caută, ca proasta, mac? -Ironia ta subtilă, Demnă e de râs, nu milă, Căci eu nu-s hain, ca tine, Să mușc din ”puicuțe bune”. -Bune poate pentru tine, Dar vecina-n ”Marș!” mă ține, Și în sens de ”corcitură”, Dar și de alergătură. -Dar o meriți. Fii cinstit! Nici trei ani n-ai împlinit, Și-ai ajuns, prin sat, vestit… Ce te dai acum smerit? -Vai! O! Vai! Cine vorbește… Hai, ia piatra și lovește!… Fii tu primul om corect!… N-am făcut-o… cu regret.