”Pupă-zeaua”

Pupă-zeaua e-o „fecioară” Ce nu are Cuc. Căci el umblă ziu-ntreagă Singur, cam năuc.

Pu-pu-pu și cam așa, Ea se plânge-ntruna, C-a rămas cu ouă „grea”, Iar el e cu „una”.

S-a rugat de el o noapte, Să mai stea o zi, Că apoi ea are treabă: E cu alți-n vii.

Nu prea mult, vre-o șase zile, Cert pe săptămână; Căci de-i pupăza măiastră Mulți o iau în mână

Pupăzeaua a țipat, Și chiar rău s-a supărat, C-a rămas fără bărbat, Chiar o zi, ca niciodat.