George RogozPoezie și proză

În țara lui „Vaidenoi”

Scor cotidian cu viața

Se aud cum urlă lupii; Mai ales, des, la TeVe. Câinii mârâie-n ziare; Revoltați, tot rod ”De ce?!” Omul simplu înțelege Că nimic nu e ce e, Dar că-i bine ca, în turmă, Să facă frumos, doar ”Bee!”. Grija de-a gândi i-au luat-o, Sau furat-o, marii hoți. Să tragi leul rău, de coadă, Mai încearcă, dacă poți. Ursuleții se răsfață, Hârjonindu-se prin legi, Și cu peștișori de pradă, Târnosesc gâștele blegi. Cățelușe-mbârligate De clinchet de bani-peșin, Chițăie cu încântare, Lâng-un contuleț mai plin. Dar, în rest, e numai bine, Urlă toată lumea-n ”dor”. Viața joacă-un meci pe ”cinste”: ”Bate” plebea… și la scor.