Tendința i.a

M-am certat cu Jimmy, ca de obicei, Că voia să-și pună, în urechi, cercei. -E-o tendință simplă, ca să înțelegi. E însemnul celor pe care-i alegi. Nu știi că, respectul crește când îl pui? Pe so-ciala scară, ca om, vreau să sui. -Dacă vrei, poți unul, și în nas să-ți pui. Cu purcelul, frate, te faci în Ajun! -Da, dar mie nasul îmi e de folos, Nu să râme-n tină, ci de fin miros. -Deci, vrei doar urechea, să ți-o găurești, Ca să-arăți la lume, că-n belciug trăiești. -În belșug de bine, nu fi rău acum, Când pornesc, cu ”dreapta”, la-nceput de drum! -Cu ”drept”-ul din față:? Patru labe ai. Poți, cu dreptul spate, și în sluj să stai. -Le mișc pe-amândouă: stâng-drept-stâng-drept-stâng… Cam ”sună”-a paradă… da, dar nu mă plâng. -Deci, ”Drepți!”, la comandă, o să faci din greu, Și, în rând, cuminte, te-oi mișca mereu. -Cu vorbele tale, mă cam pui pe foc; Crezi că, libertate, n-o să ”pup” de loc? -Nu-ți face probleme, ce conteaz-un pai, Când, în ochi, bușteanul, nu îl simți, da-l ai. -Da, dar eu, cu lesa, nu prea mă împac; Să nu zic de zgarda, ce-mi pune ”capac”. -Ei! Mai vi pe-acasă; brusc, te-ai deșteptat. La așa gândire, nu m-am așteptat. -Deci, să nu-mi leg viața de un trai tihnit, Peste bot, când latru, să nu fiu pocnit. -Poți să-o faci, cu burta în gât, să trăiești, Și, peste cadavre, candid să pășești. -Îmi cam tai elanul; la mine nu ții. Chiar de nu ești câine, poți, mai bun, să fii. -Vrei să batem laba pentru împăcare? Bine-atunci, de mâine, tu-mi aduci mâncare. -Ce mă fac cu tine? Le-nțelegi pe dos. O să fac efortul, să-ți aduc un os. -Ăla nu-mi ajunge, sunt mai pofticios. Ca on ”om-de-lume”, fii mai ”furăcios”! -Vrei să-mi iau năravul și în lumea ta? Crezi că numai astfel, păpică-ți pot da? -Poți să-ți iei și ghiara, pentru-a sufoca; Nu uita și colțul, pentru-a apuca. -Păi, tu vrei, de toate, să îmi iau la voi. Cugetând mai bine, prea sunteți ca noi. -Da, dar doar în fapte; în cuvinte… sfinți. Bunătatea, Domnul, ne-a băgat-o-n minți. -Și-ați pus-o, pesemne, iute la păstrat, Ca să nu vă facă, capul rond, pătrat. -Io-te ironia! Nasul ți-l cam iei La purtare-acuma, și-om să fi, mai vrei. -Vreau egalitate: drept cu drept, corect. Să-ți răspund cu colții, când mă-”nțepi” direct. -Vorba ”mușcă”-n tine; eu doar o rostesc. Latr-o cât îți vine, și roade-o, firesc. -Te ”prostești” prea bine; nu că mi-ar păsa, Căci ai și o șansă, să rămâi așa. -Vreau să fiu ca tine; altă șansă n-am De vei face parte, ca mine, din ”neam”. -Nu-mi prea place, sincer, de umanu-n ham, Ce ”trage”, ”ca lumea”, numai pentru ban. -Iar nu-ți tace clanța; cocoș te cam dai. Roagă-te de minte! Domnu-ți dă, ce n-ai. -Mărunțești iar vorba, cu idei de ”soi”, Ce v-ații face însă, de-ați fi, ca noi, goi? -Nu haina ne face, ce suntem de fel; El, cu noi e-asemeni… -Sărmanul de El…