Incertitudini

M-am trezit de dimineață cu un dor de stat… Nu de el ca țară, ci de nemișcat. Cugetam că ora trece cam la fel Și ca Leu, în cușcă, și ca mielușel. Încercam speranțe să renasc din nou Și-ntrebam: „Găina, s-a născut din ou?” Mă-ndoiam de toate; și de Început. „Dacă-au fost mai multe? Unde le-am pierdut?” Că trăim o viață bine și nu mult, Mă-nvățase soarta să n-o mai ascult. Ne-am născut cu moartea ascunsă în noi. O negăm cu vorbe, dar suntem tot goi. Brusc lumina seacă în finalul „noi”. „Ne-om trezi în moartea vieții de apoi?” Unii o acceptă. Mulți nu s-au gândit. -Dacă e doar umbră? Bine c-am trăit! În uitări de sine, prin Nimicul pur, Se strecoar-o umbră… Nu sunt eu… Nu jur.