Inutilele întrbări

-Ce mai faci? e întrebarea ce-o aud îndurerat. -Bine!-l mint, simțind teroarea, unui rău deloc uitat.

-Ziua bună! zice altul, pe o breme de urgii. -Bună! îi răspund aiurea, iar mințind că suntem vii.

-Ce mai faci? mă-ntreabă una, clar văzând că zac uitat. -Ia nimica!-i spun pe bune; s-a-mbufnat și a plecat.

-Vezi!? repetă-nverșunată o consoartă; nu a mea. Chiar vedea, că-i sta în față și-ntristat la ea privea.