Împăcare

Boul și cu Vaca se certau în drum, c-a găsit acasă staulul în scrum: -Ești di vinî vac-o, că te-ai dus în sat și-ai lăsat vițelul singur, nemâncat! -Cu un bou ca tine, ce să fac aici? Dormi pe coadă ziua; naoptea ca mort pici. -Pentru noi car vac-o carele cu fân, tu ca să dai lapte, el să-l pape bun. Iar tu nesimțit-o îl dai la străini… -Nu fii bou bărbate! Sunt doar doi vecini. -Nu mă-ncântă asta. La ei să te duci dacă înc-o dată pe „drumuri” apuci. Unde e Vițelul? Nu îl văd pe pui. -L-a luat Măgarul. Crede că-i al lui. -Ești nebună vac-o! Și cu el te-ai „dat”? -Iar ești bou bărbate. E micuț de stat. -Cere-atunci copilul! Spune-i că e prost! -Las-să-l aibă-n grijă! Poate-i face-un rost. Că decât ca tine, bou printra alți boi, Mai bine păzește bariere noi. -Dacă doar privește n-am făcut nimic, Bou îmbătrânește, cu câștigul mic. -S-o găsi vre-un Taur, să-i arate el cum „bagă” copita; că doar nu-i vițel.