Întunericul

Întunericul te face gânditor, sau poate, Un poet rătăcitor, un nebun în noapte. Întunericul îți schimbă viziunea de-a trăii. Te retragi din robul vieții și încerci iar om să fii. Întunericul te poartă printre vise, dar și zări, Unde umbra nu-i stăpână printre stele, printre sori. Întunericul te-nvață ce să crezi, când nu mai crezi, Și în tainică simțire, să-nțelegi că poți să „vezi”. Întunericul te umple de-un „ceva” necunoscut, Ce provine din „origini”, când „lumină” El a vrut.